Oameni si faptele lor “marete”.

Vreau sa destind un pic atmosfera si sa va povestesc cite ceva despre faptele “marete” ale unor colegi de ai mei.
Deseori soferii iau la ocazie pentru a-si mai face si ei un ban de o bere si un mic. Pina aici nici o problema numai sa nu fiti lacomi si sa nu-i uitati sa-i descarcati unde trebuie pe cei pe care i-ati luat.

Cu ceva timp in urma lucram la o firma unde soferii circulau foarte mult noaptea. Un sofer care se intorcea din cursa, a luat la ocazie 5 persoane care veneau de la Pitesti si trebuiau sa ajunga la Targoviste.

Era dimineata pe la ora 5 cand i-a luat si pentru ca masina era goala i-a bagat in spate in duba. Pina aici totul frumos si ok, numai ca a uitat sa-i descarce pe saracii oameni la Targoviste si a ajuns cu ei pina la noi le depozit in Bucuresti. Va dati seama surpriza cand a deschis masina la depozit si oamenii aia s-au vazut in Bucuresti. Nu va spun urarile de bine care au urmat dupa acea.
O alta intimplare s-a petrecut la un sediu al nostru din tara. Pe vremea acea deaorece soferii conduceau mult la unele capete de linii le inchiriasem un apartament pentru a putea face un dus si sa doarma un pic. Cheia de la apartamentul respectiv era la seful de depozit din localitatea respectiva,

Intai soferii se duceau descarcau marfa, luau cheia si se duceau si dormeau un pic. Intr-una din filiale sefa de depozit era o doamna. Intr-o zi primesc un telefon de la ea si ma intreba ce sa faca ca a venit un sofer cu 2 tipe pe care le luase la ocazie si ii ceruse cheia de la apartament sa se duca cu alea 2 acolo. Am ramas uimit de uimire si de tupeu. Culmea e ca nevasta soferului lucra si ea tot in firma si va dati seama ce a urmat.
O alta intimplare vine din partea de depozitare. Livram colete pentru o firma de bauturi racoritoare. In perioada aceea cei de la firma de bauturi facuse o promotie cu premii sub capac. Primiile erau 30 de laptopuri, iar dopurile castigatoare din toata tara fusesera livrate prin firma la care lucram in plicuri catre sediul central dupa ce in prealabil fusesera validate la centrul local al producatorului de bauturi racoritoare.

La un moment dat primesc un telefon de un director de al lor care ma invita la o discutie despre o problema legata de premii. Ce se intimplase? Aveau 30 de laptopuri si 31 de castigatori cu 30 de dopuri. Un baiat destept de la noi din depozit si-a dat seama ca in plic e un dop, probabil s-a intrebat de ce ar trimite cineva un dop intr-un plic si imediat a facut legatura. A luat dopul i l-a dat unui prieten si ala s-a dus sa revendice premiul. Asa erau 31 de castigatori, 30 de dopuri si 30 de premii.
Lucram la o firma de curierat si a trebuit sa ma duc intr-o zi repede, cu treaba, de la Bucuresti la Tulcea. Aveam o masina buna si am mers foarte tare deoarece eram contra timp. Inainte sa trec de podul de la Vadu Oii pe o portiune de vre-o 2 km este linie continua.

In fata mea un tir. Era liber asa ca am intrat in depasire, am depasit si m-am incadrat din nou pe banda din dreapta. Totul de intimpla la o viteza de peste 140 km/h. La 500 de m in fata o masina de politie cu radar, care bineinteles ca vazuse toata faza.

Sare politistul din dreapta din masina, ii cade cascheta din cap, intr-un final reuseste sa ma opreasca. Trag pe dreapta si vine la mine, destul de agitat si ma intreba daca stiu cu ce viteze mergeam. Eu calm (stiam ca facusem prostii mari :)) ii raspund ca nu stiu exact cu ce viteza mergeam, dar in mod cert nu era mai mica de 140 km/h pentru ca asa am venit de la Bucuresti pina acolo si ca nu aveam cum sa am mai putin pe portiunea aia de drum.

Uimit de sinceritatea mea debordanta ma intreaba daca aia e singura incalcare a regulamentului rutier pe care am savarsit-o. Ii spunca nu, ca mai e una, si anume ca am depsit tirul e linia continua. Uimit, in continuare de sinceritatea mea ma intreaba de ce fac asta. I-am raspuns sec ca ma grabesc. Se vedea pe fata lui ca nu intelegea, ca avea o dilema existentiala. Incepe cu morala: ca nu se merge asa, ca sunt inconstient, ca o sa-mi ia carnetu si ca imi da amenda mare etc. Il ascult si ii zic sa faca ce are de facut ca ma grabesc.

Era din ce in ce mai uimit si ma intreab totusi de ce ma grabesc. Ii explic ca lucrez la o firma de curierat si ca trebuie sa ajung urgent la Tulcea pentru ca am,in spate, un coletin in care e o inima de om pentru un transplant si daca nu ajung in 4 ore la Tulcea a problema cu inima ca e posibil sa se dezghete.
NU pot sa va descriu fata si reactia lui, a fost ca in filmele cu prosti. Cred ca pret de 1 minut a ramas mut de uimire, iar dupa imi zice: “Domnule sunt om batran, credeam ca am auzit toate scuzele la viata mea, dar asta intrece orice am auzit pina acum!” Eu i-am zis ca nu e o scuza si ca e reala tot ce i-am spus si pot sa-i arat coletul. A zis ca vre-a sa-l vada si la chemat si e colegul lui sa-i povesteasca ce zic eu. Ma duc in spate la porbagaj insotit de cei 2 politisti si deschid portbagajul si le arat coletul (aveam acolo un colet special pregatit). Se uita la el si imi zic sa-l desfac. Le zic ca e ok, dar iainte sa-mi fac un proces verbal ca daca cumva se intimpla ceva cu inima sa am acte si sa fie ei responsabili si nu eu.
Bineinteles ca nu au avut curajul sa-si asume responsabilitatea uriasa, am inchis portbagajul, le-am dat atentia cuvenita si mi-am continuat drumul

Continuarea in episodul urmator…….