Incredere si conflicte in management

conflicte in management
conflicte in management

Vrem incredere de la tine! Vrem sa nu te mai bagi in business si sa ne lasi pe noi sa luam deciziile! – sunt afirmatiile pe care le-am auzit de-a lungul timpului atat in companii, fie ca mi-au fost spuse de catre subalterni de ai mei, fie ca au fost spuse de angajati proprietarilor de companii sau directorilor executivi.

Este oare normal ca proprietarul de companie sa se implice in business sau asta creaza conflicte in management? Exista ceva care l-ar putea face pe proprietarul roman de companie sa-si lase oamenii sa-si faca treaba? Implicarea in business  a proprietrului creaza frustrare, iar de foarte multe ori duce la conflicte in management, mai mult sau mai putin violente, intre el si ceilalti manageri. Acest gen de conflicte in management nu sunt benefice pentru nici o parte, aceste conflicte ducand la schindare si la crearea, cel putin mentala, a doua tabere beligerante care vor folosi fiecare moment pentru a-si arata una alteia deficientele.

Care sunt efectele in companie a conflictelor in management?

Din experienta mea un lucru este cert: astfel de conflicte duc la demotivare si la scaderea performantelor, iar odata ce acest proces a inceput el se va extinde ca o plaga in interiorul companiei. Daca nu exista experienta necesara in a echilibra o astfel de situatie scaderea in eficienta a oamenilor si demotivarea se vor vedea cu ochiul liber. Pentru a vedea ce este de facut si a cui este vina trebuia sa analizam cauzele care duc la o astfel de situatie.

Din punctul meu de vedere cauza acestor probleme este increderea, iar angajatii ar trebui sa constientizeze un singur lucru (care din punctul meu de vedere ar rezolva situatia): increderea este ceva ce se castiga si nu este un dat de la Dumnezeu!

Deci, a cere incredere, fara a o castiga, este ca si cum ai cere bani fara a munci. Implicarea proprietarilor de business in operationalul afacerii se face tocmai datorita acestei lipse de incredere a proprieterul in capacitatile si deciziile managerului. Daca veti face o radiografie a unei companii veti costata ca pe anumite niveluri proprietarii se implica mai mult sau mai putin in afacere datorita unor aspecte 100% de natura emotionala, chiar daca ei nu sunt constienti de asta, iar la o discutie directa vor da cu totul alte motive decat cele emotionale.

Cum se ajunge la conflicte in management si neincredere?

De curand stateam de vorba cu un manager al unei companii in cadrul unui proiect, un manager care reusise sa-si creeze informal o pozitie mai inalta decat cea pe care o avea formal, un manager care nativ tindea catre mai multa putere chiar daca el nu recunostea asta. Problema mare o reprezenta faptul ca pozitia informala obtinuta nu a fost transformata intr-un formala tocmai datorita acestei lipse de incredere a proprietarului companiei  in manager. Bineinteles, ca la nivel mental, acest lucru a creat frustrari, iar dupa un timp aceste frustrari au inceput sa se manifeste verbal explicit si violent.

Intr-o discutie, managerul imi explica urmatoarea situatie ca sa imi demonstreze implicarea proprietarului in business: managerul era in birou, iar proprietarul vine la el in birou si ii zice: “l-ai vazut pe Gigel (un angajat al unui departament aflat in subordinea managerului) cum sta si fumeaza de 20 de minute?”. El, managerul, care avea alta treaba mai importanta atunci decat faptul ca Gigel fuma, s-a ridicat de la birou si impreuna cu proprietarul (sau nu, depinde de la caz la caz) a plecat la seful lui Gigel si impreuna cu acesta sa-l traga de urechi pe Gigel care statea si fuma de 20 de minute stricandu-i siesta.

I-am psus managerului ca nu  a ales cea mai potrivita metoda de a face asta, explicandu-i ca eu, daca as fi fost in locul lui cand ar fi intrat proprietarul la mine in birou sa imi zica asta, as fi ramas in birou si i-as fi zis: ” stiu de Gigel, eu i-am dat voie sa fumeze jumatate de ora si dupa se duce la munca”, fara sa plec din birou atata timp cat proprietarul firmei era acolo si fara sa las balta ceea ce faceam atunci si era important. Dupa ce proprietarul pleca din birou ma duceam la seful lui Gigel si impreuna la Gigel sa-l urechem.

Abordarea creaza incredere si evita conflictele in management.

Diferenta, pe care i-am explicat-o si managerului, intre cele 2 abordari este ca abordarea managerului ii transmitea proprietarului mesajul ca lucrurile nu sunt sub control si ca trebuie sa vina el sa vada astfel de lucruri pentru ca managerul nu le vede, iar in abordarea mea ii transmiteam proprietarului masajul ca trebuie sa stea linistit ca eu controlez situatia si stiu tot ce misca. In realitate lucrurile nu stau asa in nici o companie, adica nimeni nu detine controlul absolut, iar oamenii vor fuma 20 de minute intr-un loc in care sa-i vada proprietarul fara ca tu sa poti controla asta, dar ceea ce conteaza este mesajul pe care il transmiti si masurile corective pe care le iei pentru ca astfel de lucruri sa nu se mai intimple.

Dupa ce vei avea astfel de abordari in diferite situatii si dupa ce te vei duce peste 2 zile si ii vei spune proprietarului ca l-ai mustrat verbal pe Gigel ca fumeaza prea mult si ca pe langa aprobarea pe care i-ai dat-o tu pentru jumateta de ora el si-a mai luat si alte jumatati de ora si tu ai descoperit asta o sa-i transmita mesajul ca tu chiar te ocupi si nivelul de incredere va fi marit. Atentie! Este o fina linie de demarcatie intre a face asta si a fi lingusitor, multi oameni cazand in linguseala cand fac asta, diferenta fiind ca in cazul linguseli lucrurile nu au sustinere in viata reala, adica nu s-au luat masurile corective necesare.

Involuntar proprietarul companiei va incepe sa se retraga din viata departamentului tau cand mesajele transmise vor indica incredere in actiunile tale.

Te-a ajutat articolul? Da-l mai departe prietenilor si partenerilor tai.

admin

Consultant logistica si supply chain, transport, depozitare, distributie, productie, achizitii, implementare WMS, TMS, APO, ERP

0 comentarii la „Incredere si conflicte in management

  • octombrie 28, 2011 la 2:43 pm
    Permalink

    Dreapta idee: increderea se castiga..
    Cred ca de fapt toata ideea la care se rezuma articolul de mai sus e imposibilitatea unor proprietari de companie de a delega autoritate.
    Asta se intampla in firmele mici medii aflate in expansiune in care proprietarul fiind obisnuit sa aiba totul sub control si sa faca totul trebuie incet incet sa se retraga si sa acorde oamenilor pe care i-a angajat increderea ca isi vor face treaba in functie de ceea ce au stabilit la angajare.
    In masura in care activitatea nu se desfasoara asa cum se astepta.. atunci ar trebui sa se discute ce se intampla. Poate nu a ales persoana care trebuie sa ii conduca un departament. In nici un caz nu rezolva problema re-preluand controlul asupra departamentului sau ‘perfectionandu-l’ cu mici detalii si tinanad conducatorul de departament pe post de marioneta.
    Repet cred ca asta se intampla in marea majoritatea a situatiilor atunci cand o firma se dezvolta si proprietarul nu stie/poate face pasul de la conducator operational la conducator strategic, unde trebuie sa orienteze pe viziunea intregii companii pe care o reprezinta.
    In plus de multe ori proprietarul are o idee despre operational. Up-datata sau nu (vorbind despre transporturi un mediu cu preturi si conditii volatile si fluctuante ii este practic imposibil sa fie la zi cu preturi informatii disponibilitati si conditii). Prin urmare de multe ori prezinta idei si interventii care -trecand de situatia cu tigara de 20 de minute care pana la urma e discutabila sau nu- sunt nelalocul lor sau par absurde unor angajati care sunt toata ziua cu nasul in problema, daca e sa ma exprim colorat.
    E interesant faptul ca toti isi dau seama la un moment dat ca nu pot face fata gestionarii directe a unui departament din cele 3-4 sau mai multe pe care le are organizatia si atunci isi angajeaza un coordonator de departament. dupa ce au aceasta viziune, se trezec ca de fapt raman cu destul de mult timp liber si dureaza putin pana isi umplu timpul cu deciziile efectiv importante pentru companie.
    Increderea se castiga in timp. Eu am trecut prin toate aceste faze. Si intr-adevar la un moment dat se ajunge la momentul in care vrea sa vada doar rezultatele la sfarsit de luna. In schimb toti , dar toti sunt incantati atunci cand li se cere parerea, opinia si sfatul cand e vorba de un contract mai important sau e nevoie de informatii cu privire la client pe care le poate obtine mai usor sau direct decat tine. Si pana la urma asta e important un management consultativ.
    Eu, sincer.. dupa o perioada am spus clar: ‘daca tot veniti sa le spuneti dispecerilor mei ce si cum sa faca inseamna ca ma platiti degeaba , una la mana sunt inutil aici si a doua la mana aruncati pe geam niste bani pe care mai bine i-ati investi in altceva. Dupa o vreme s-a inteles ideea si mi-a lasat oamenii sa isi faca treaba, asumandu-mi raspunderea pentru toate deciziile care la un moment dat i-ar putea trezi interesul.
    In plus interventiile de genul asta iti strica ordinea in intregul departament in sensul ca atunci cand trebuie sa iti impui o decizie cu care nu toata lumea e de acord exista mereu ideea ma duc si vorbesc cu seful.
    Si aici intervine de fapt increderea sefului ‘al mare’ poate sa raspunda: daca asta ai primit de facut asta faci sau situatia inversa- care este ingrata- in care te cheama in birou si iti pune deciziile la indoiala de fata cu subordonatul tau.

    In concluzie.. atunci cand iti faci treaba si esti sigur ca ceea ce faci este bine ii poti cere ‘sa isi vada de treaba’ in mai multe fraze si mai frumos spus.
    Daca ii prezinti rezultatele departamentului condus, corect, la timp si ii explici rezultatele actiunilor si deciziilor tale, ajungi la momentul in care nu mai intervine.
    Cred ca e discutie de la caz la caz, dar am trecut prin asta de doua ori si cam astea sunt ideile de baza la care ma pot gandi acum.

    Răspunde
  • noiembrie 1, 2011 la 6:42 pm
    Permalink

    Asa este cu patronii. Vor sa detina controlul absolut asupra afacerii lor. Asta tine si de pregatirea manageriala…!
    Ati putea sa discutati si despre situatia foarte frecventa in companiile de la noi in care managerul este incompetent si ii pune bete in roate lui gigel, pe care il simte ca este mai pregatit decat el si incearca sa-l cocoseze ca sa-l faca sa plece?

    Răspunde
  • noiembrie 2, 2011 la 8:37 am
    Permalink

    gigel , daca e competent si are un sef incompetent si mai si arata asta isi taie singur mina dreapta. gigel are de ales intre a fi lingau adica a pupa dosul sefului sa cum fac toti ceilalti, a fi diplomat adica a sti cum sa pui problema sa-ti atingi obiectivele fara a deranja si a pleca din firma. daca gigel e competent doar profesional nu va sti ce sa aleaga si sigur va face greseli.
    dar ca invata, cu timpul.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *