Case Study – reducere costuri de transport

Am sa incep, cu acest post, sa scriu despre studii de caz simple intilnite in activitatea mea la diverse companii, despre cum se pot rezolva problemele simplu doar cu putina imaginatie si inventivitate, concret despre cum se pot face reduceri de costuri de transport.

Vreau sa subliniez ca asta este diferenta intre a lucra cu o firma de consultanta in supply chain, unde sunt specialisti care va pot pune la dispozitie intreaga lor experienta facand sa vedeti lucrurile intr-o alta lumina si care gasesc solutii acolo unde altii nu le pot gasi.

Costuri de transport-varianta transport inchiriat

In anii trecuti am avut un client care facea transportul primar cu camioane inchiriate platind un tarif pe km standard si avand contracte cu mai multe firme de transport. Pentru transportul primar (hub to hub, depozit la depozit) cu masini de capacitate mare este solutia pe care o recomand cu tarie oricarei firme. Solutii de genul: imi iau eu masini si fac eu transportul pe ruta asta functioaneaza cu rezultate bune in doar citeva cazuri punctuale.

Toata lumea care lucreaza cu transport inchiriat stie ca pe o raza de 150-200 de km firmele de transport percep tarif dus intors chiar daca el merge plin doar dus. Este o cutuma in piata si este foarte greu, aproape imposibil sa gasesti transportator care sa accepte tarif pe un singur sens (atentie aici ca poate exista si sintagma terif pe un singur sens, dar in acest caz tariful este dublu sau apropiat de duble decat cel pe un singur sens).

Costuri de transport-plata pe budlu sens

Intrand in problematica clientului l-am intrebat cum plateste pe ruta Bucuresti – Ploiesti (e un caz ipotetic si doar pentru exemplificare, poate cel mai intilnit in practica). Am discutat intial cu directorul financiar care mi-a zis ca se plateste dublu sens si ca el incerca din rasputeri sa ii convinga sa nu mai plateasca asa pentru ca se plateste o cursa pe gol. Mi-a zis ca de aproape 1 an si jumatate de cand se schinuie sa schimbe asta nu reuseste (cei care lucreaza in bransa stiu ca daca mergi cu o astfel de cerinta la directorul de logistica sau transport or sa-ti rada in nas cand o sa le spui ca vrei sa schimbi asta). I-am promis ca o sa schimb eu asta si, printre zimbete, mi-a urat succes (probabil ca avea curaj sa-si puna salariul pe o luna gaj pentru ca era absolut ferm convins ca nu o sa reusesc).

Costuri de transport – parerea directorului de logistica

Am fost si am discutat problema, apoi, cu direstorul de logistica care mi-a spus ca nu se poate sa plateasca pe un singur sens pentru ca nu accepta nimeni si nu va mai gasi masina daca va impune o astfel de conditie si ca nu e nebun sa faca asta pentur ca marfa trebuie sa plece din firma (se uita la mine si citeam pe fatza lui ca se gandea de unde a mai venit si asta pe aici, adica eu, parca nu avea el destui nebuni pe cap).

Costuri de transport – parerea dispecerului

Cu toate ca stiam ca nu o sa am succes intr-o discutie cu dispecerul si ca respunsul va fi asemanator am insistat totusi sa vorbesc si cu dispecerul, bineinteles cu acordul directorului de logistica. Am mers, am discutat si cu dispecerul si bineinteles ca am capatat acelasi rapsuns. Toti mi-au zis ca nu se poate asa ceva si ca ma chinui de pomana ca nu o sa iasa nimic.

Explicatiile erau simple: transportatorul, fiind o distanta scurta, nu isi poate gasi in timp util o cursa de intrors si ca trebuie sa astepte o zi cel putin pentru a gasi cursa ceea ce nu se justifica din punct de vedere financiar (aceasta explicatie mi-a fost data si de catre directorul de logistica si de catre dispecer). Credibila povestea si posibil sa se intimple, iar eu nu am comentat la auzul ei.

Costuri de transport – solutia la problema

I-am rugat, in schimb, cand au o cursa de genul asta sa-mi spuna si mie pentru ca vreau sa aflu si eu citeva detalii. A doua zi au avut o cursa si, constiinciosi, oamenii m-au anuntat. L-am rugat pe dispecer sa-mi dea citeva informatii despre cursa: la ce ora incarca, cand ajunge la destinatie, cat sta la descarcat, despre ce transportator e vorba si de cand lucrau cu el. Mi-a dat detaliile: incarca dimineata la ora 9, ajungea la destinatie la 11:30 descarca intr-o ora la destinatie, si era un transportator cu care lucrau de mult pe aceasta cursa.

L-am rugat pe dispecer cand ajunge masina la destinatie, inainte de a descarca marfa sa-mi spuna si mie. La 11:40 m-a sunat dispecerul si imi spune ca a ajuns masina la destinatie. Tinand cont ca era cursa platita pe 2 sensuri l-am rugat sa il trimita pe sofer sa incarce ceva pentru mine de la o anumita firma (era vorba de 1 palet de lemn) si sa-l aduca inapoi la firma si le platesc eu lor ruta de intors ei deja platind transportatorului aceasta ruta. Ma suna peste 5 minute si imi spune ca nu poate transportatorul sa faca cursa pentru ca la 2 trebuie sa incarce din alta parte acea masina.

Costuri de transport – intelegerea solutiei

Interesant! Pai daca e platita pe 2 sensuri el trebuie sa faca cursa. I-am spus asta directorului de logistica care a fost de acord ca transportatorul trebuie sa faca cursa daca e platit pe 2 sensuri sau sa ii taxeze pe un singur sens daca are deja incarcare la acea masina. Dispecerul a sunat din nou la transportator si raspunsul transportatorului a fost ca doar pentru acea cursa ii va taxa doar pe un singur sens. 🙂 Si mai interesant!

Le-am zis apoi sa repete experimentul de alte 3-4 ori si de fiecare data acelasi lucru s-a intimplat transportatorul nu a putut trimite aceiasi masina pentru ca avea incarcare din alta parte (in 3 cazuri s-a intimplat asta, iar in al patrulea avea programare la service, probabil ca isi daduse seama ca cineva face niste verificari).

Costuri de transport – parerea furnizorului

Chemat la discutii pentru a rezolva problema, care la prima vedere nu pare foarte importanta, ( dar erau cuse zilnice, iar lunar se salvau 1.000 de euro numai din ruta asta daca ar fi acceptat plata pe un singur sens, iar anual s-ar fi salvat 12.000 de euro) a zis ca au fost niste cazuri particulare si ca el nu are tot timpul curse inapoi si ca a avut noroc atunci si ca nu poate sa accepte plata pe un singur sens. Nu puteai sa-l combati pe om pentru ca ai fi intrat intr-o polemica din care nu mai ieseai (reprezentantii firmei au intrat in polemici cu el, dar fiind prezent la discutii i-am calmat spunandu-le ca e nevoie de o alta abordare).

Dupa ce a plecat reprezentantul firmei de transport le-am explicat ca solutia nu era sa se certe cu el ci solutia era sa incerce, daca cel de acum nu accepta plata pe un singur sens, sa gaseasca un alt transportator care accepta asa ceva. Mi s-a spus ca nimeni nu va accepta. Asa si era daca ar fi urmat calea clasica: contacteaza un alt transportator, negociaza cu el si vezi ce iese (deja oamenii incepusera sa fie mai deschisi si sa nu mai zica ca nu se poate, dar erau reticenti in ceea ce priveste rata de succes a unei astfel de actiuni- si le dadeam dreptate).

Costuri de transport – rezolvarea solutiei in mod destept

L-am rugat pe dispecer sa trimita un sofer care nu are ce face la un supermarket din zona si sa stea acolo jumatate de zi si sa noteze numele firmelor care vin la descaract acolo si numarul de telefon (de obicei aceste informatii sunt scrise pe prelata masinii). A venit cu 6 firme de transport. L-am rugat pe dispecer sa sune la ei si sa le spuna ca vor sa discute despre un eventual contract cu ei si ca vrea sa-i invite la o discutie. Au venit la discutie si i-am rugat ca atunci cand discuta sa cera ceva referinte de la clientii lor (lucru absolut normal intr-un astfel de proces) care erau din zona unde noi faceam descarcari.

Bineinlteles ca transportatorii le-au dat persoanele de contact cu numarul de telefon. Le-am zis ca atunci cand dat telefon la firma respectiva sa nu ceara referinte, ci sa le propuna, stiind ca ei trimit masini in zona lor si ca probabil platesc pe doua sensuri, sa le dea cursa de intoarcere, ei platind in continuare la transportator 2 sensuri, dar isi recupereaza banii pe un sens de la noi. Rapsunsul a fost: multumesc ca ne-ati sunat suntem foarte interesati, iar transportatorul a trebuit sa accepte situatia. Au fost niste detalii tehnice de rezolvat dar care le-au rezolvat relativ repede.

Concluzie

Deci, o problema simpla, fara solutie initial si la care toata lumea credea ca nu exista rezolvare si mai mult, toata lumea ma credea nebun si novice in ale transportului, a avut o solutie simpla cu salvare de bani, dar rezolvata vazand lucrurile dintr-o alta perspectiva si punand problema intr-un alt fel. Eu pentru proiectul respectiv, care era mai mare decat atat, am primit aproape jumatate din suma salvata din acest artificiu. Deci ROI, minim 200% pe an (atat pot eu sa va spun acum:) pentru ca ROI-ul a fost mult mai mare).

Asta va ofera un consultant: rezolvarea unor probleme aparent fara iesire, probleme de cele mai multe ori simple si care genereaza salvari de costuri si o relatie win-win cu toti cei implicati, relatia care are baza solida si care dureaza timp indelungat.

Aaaa, si mai e ceva, sa nu uit :): o astfel de rezolvare aduce o schimbare de atitudine in echipa respectiva pentru ca vor incerca sa nu mai ia lucrurile ca un dat (ca o problema fara rezolvare), deaorece candva, unul, le-a arata ca se poate altfel cu putina imaginatie si cu o intelegere profunda a lucrurilor.

Daca vrei sa implementam astfel de solutii desptepte care sa-ti aduca redcueri de costuri si la tine in firma te rog sa ma contactezi. aici ai ofertele noastre de consultanta logistica

admin

Consultant logistica si supply chain, transport, depozitare, distributie, productie, achizitii, implementare WMS, TMS, APO, ERP

5 comentarii la „Case Study – reducere costuri de transport

  • august 8, 2011 la 10:59 pm
    Permalink

    Outstanding, sincer imi place foarte mult ceea ce ai spus.
    Asta este in ROU.
    Cu deosebita stima si respect,
    Calin

    Răspunde
  • august 17, 2011 la 3:43 pm
    Permalink

    salut, poate imi lipsesc mie niste informatii si incerc sa le reconstitui..
    firma de productie plateste doua sensuri pentru livrare pe distanta scurta
    se intelege cu alta firma aflata in aceiasi situatie pentru a imparti costurile facand amandoua economie.
    suna bine, dar
    cateva intrebari: acest firme de productie aveau acelasi ciclu de livrare la clientul respectiv? sau cum se derula intelegerea fiindca de obicei la marile centre comerciale livrarile termenele cantitatile etc nu sunt prea flexibile

    apoi firma care cumpara initial tur-retur vinde returul unei alte firme. adica achizitioneaza transport si il revinde…
    adica rezulta o intermediere de transport, activitate care se licentiaza de catre ARR pentru a fi legala si care este de obicei efectuata de catre casele de expeditie..
    sunt cateva intrebari pe care acest studiu de caz mi le ridica mie

    Răspunde
  • august 17, 2011 la 4:51 pm
    Permalink

    salut,
    fin cazul de fatza firma nu era de productie ci era de distributie (dar la fel de bine poate fi si de productie numai ca va trebui gasita o solutie cu licentierea ARR), avand un program de transport constant (luni se livrau anumite orase, marti alte zone, miercuri ……etc). firma respectiva avea masini, deci era licentiata ARR. nu lucra cu o singura firma in sensul asta pentru ca ei aveau 5 curse pe zi catre orasul respectiv unde a doau firma opera. a doua firma ii oferea doar 2 curse din cele 5 si atunci au fost gasite alte 2 firme care erau dispuse sa faca asta. lucrurile se pot intimpla si apoi iau oamenii fraiele, trebuie doar sa aiba un start.

    Răspunde
  • noiembrie 14, 2013 la 7:44 am
    Permalink

    Buna ziua,

    Desi articolul dateaza de ceva vreme abia acum am descoperit existenta lui. Intamplarea face sa ma aflu de ambele parti ale “baricadei” adica si client si transportator si pot spune pe de-o parte ca este un caz ideal pentru orice distribuitor/producator etc si un cosmar pentru orice transportator.
    Spun asta din mai multe motive:
    1. In toate tarile din Europa cursele scurte se taxeaza foarte aproape de nivelul tur-retur ba chiar uneori mai sus si nu din ratiuni de numar de kilometrii ci din ratiuni de timp. Transportatorul se prezinta dimineata la incarcare, incarcarea dureaza sa zicem 1-2 ore apoi tranzitul 1-2 ore (in caz de Bucuresti – Ploiesti) si apoi 1-2 ore descarcarea… Sansele acelui transportator de a gasi o incarcare pentru aceeasi zi inapoi catre Bucuresti sunt de 50% ceea ce este decent (aici se poate incerca fara probleme o reducere de cost) insa ce facem atunci cand marfa este incarcata in jurul pranzului si descarcata la ora 17:00 sa zicem?
    2. Ce facem daca in loc de Ploiesti avem sa zicem Urziceni/Oltenita sau orice alt oras slab dezvoltat din punct de vedere industrial? Ce colaborator gasim noi intr-un oras slab dezvoltat pentru a asigura un retur catre Bucuresti in asa fel incat amandoi sa platim cu maxim 30-50% mai mult decat tariful pe un singur sens, transportatorul sa fie multumit si toti sa avem de castigat?
    3. Daca am 5 incarcari pe zi care sunt sansele mele sa-mi gasesc un omolog intr-un oras apropiat in asa fel incat sa-mi mentin fluxul?

    Stimate Domnule Stanciulescu, toate acestea pe hartie arata foarte bine, insa practica ne-a invatat ca sunt exact ca si situatiile descrise la scoala cu o “economie ideala”. Nu mentin o pozitie de reticenta pentru ca sunt si transportator ci pentru ca am facut toate aceste calcule nu numai o data si am incercat in repetate randuri sa optimizez rutele, sa gasesc solutii in care utilizarea mijlocului de transport pe o ruta scurta sa fie mai mare de 50% insa asa cum am mai zis sansele oricarui transportator de a gasi retur pentru aceeasi zi (si a ramane profitabil) sunt de maxim 50% in cel mai fericit scenariu.

    Case study – Marea majoritate a incarcarilor dintre Bucuresti si Ploiesti se tarifeaza cu 500-600 lei + TVA.
    Imi puteti face va rog un calcul simplu asupra beneficiului cu care ramane transportatorul? si cate astfel de curse poate acesta sa faca in fiecare luna (categoric respectand prevederile legale in vigoare cu privire la timpii de odihna si etc) si bineinteles tinand cont si de traficul existent sau conditiile de incarcare/descarcare de la diferite firme.
    Tariful redus la un 350 lei + TVA oferind transportatorului si returul in aceeasi zi nu poate sa constituie decat un avantaj pentru transportator deoarece incaseaza 700 lei + TVA in loc de 5-600 ceea ce cu siguranta reprezinta un plus. Diferenta de consum este nesemnificativa pentru ca un consum de carburant de incarcat pe o ruta scurta este irelevant (acesta poate creste costul efectiv cu maxim 20 lei) rovinieta fiind oricum achitata pe ziua in curs iar soferul fie ca merge incarcat sau gol are aceeasi remuneratie. Dar oare reusiti sa faceti asta in conditii de Romania? In conditiile in care la marea majoritate a firmelor incarcarea/descarcarea dureaza mult peste o medie acceptabila..

    Imi cer scuze daca v-am plictisit cu polologhii insa nici eu nu fac “de ieri” chestia asta (si aici ma refer atat la transport cat si la logistica) si ca o ironie am fost nevoit sa fac si logistica intrucat transportul nu mai merge aproape deloc… Culmea este ca transporturile in Romania atarna de un fir de ata tocmai pentru ca firmele(clientii) au un singur target si anume reducerea costurilor insa o reducere care nu este sustenabila pe costul real si categoric oricum pe nimeni nu intereseaza cat il costa pe celalalt sa presteze un anumit serviciu atata timp cat este dispus la un compromis.. Iar asta pentru mine nu inseamna decat 100% “made in Romania”.

    In rest nu pot decat sa va felicit pentru initiativa si pentru acest “heads up”.

    Cu stima,
    Alexandru Petrescu

    Răspunde
    • noiembrie 14, 2013 la 9:04 am
      Permalink

      Domnule Alexandru, ceea ce scriu eu aici nu e nici din carti de economie, nici din carti de logistica, sunt altii pe la niste asociatii care vorbesc din carti:). Sa raspund sistematic pentru ca asa e frumos:
      – va pot face calculele si va pot arata mai multe decat sa va fac calculele, dar, din pacate nu va fi gratuit, dar va pot face un pret special pentru implicare :). Glumesc!
      – nu e nimeni absurd, iar eu am dat exemplu cu Ploiesti pentru ca am avut un caz din acesta, daca ar fi Oltenita sau Urziceni nu stiu care ar fi solutia acum, dar singur as gasi una daca exista pentru ca eu de aia sunt platit – sa ofer solutii practice;
      – trebuie sa va ganditi, ca si transportator, ca orice client vrea sa plateasca mai putin (dar cred ca stiti deja asta), iar daca gasiti astfel de solutii veti avea un avantaj competitiv (pe langa beneficiile pe care le aveti deja pentru ca incasati mai multi bani, asa cum am prezentat in articol), acest avantaj fiind acela ca acelui client ii va greu sa va gaseasca un inlocuitor, pentru ca toti transportatorii gandesc ca daca e o cursa scurta o sa o factureze pe 2 sensuri. Deci, daca gasiti solutii “out of the box” de genul asta, deja aveti un avantaj competitiv care se traduce in securizarea afacerii pe ruta acea cu acel client. Asta inseamna siguranta, planificare pe termen mai lung de 1 zi (asa cum se intimpla in unele companii acum), credite de la banca obtinute mai usor si in conditii mai avantajoase, posibilitati de dezvoltare si recomandari bune catre alti clienti etc, etc.
      – daca nu veniti dumneavoastra cu astfel de solutii, iar din punctul meu de vedere ar trebui ca si transportatori sa o faceti pentru a va pastra clientul si a arata ca sunteti mai buni decat concurenta care ii bate zi de zi la usa, o va face clientul mai devreme sau mai tarziu, iar daca el nu stie o sa ma cheme pe mine, sau pe altul ca mine (o sa plateasca 1000 de euro pe citeva zile de consultanta si o sa obtina 30.000 de euro in schimb in primul an) care o sa-i ofere solutii destepte, iar atunci cei care plateau mai mult nu vor fi foarte fericiti sa stie ca existau solutii viabile de reducere a costurilor si ca ele nu s-au aplicat sau mai rau sa afle ca transportatorul cu care lucreaza de 3 ani lua pe aceiasi cursa bani de la el si de la alta firma fara sa depuna efort suplimentar.
      – astfel de solutii pot scote o firma de transport din namolul in care se zbate, dar pentru asta trebuie sa fie cineva creativ la firma, cineva care sa fie mai mult decat sofer, cineva care sa stie sa-si calculeze costurile corect si sa stie sa le urmareasca corect (asta facem la cursurile de logistica si transport pe care le tin eu) si multe alte conditii care nu se regasesc in firmele romanesti de transport. Nu vreau sa generalizez sau sa jignesc pe cineva, dar asta e adevarut crunta din bransa, acum citvea saptamini am fost la un client care m-a rugat sa asist si sa conduc negocierile cu firmele de transport cu care lucra si vreau sa va spun ca din 7 firme (a se intelege persoane de decizie din firme) cu care ne-am intilnit doar 1 singur om mi-a dat senzatia ca stie ce vorbeste si ca are capacitatea de a purta o discutie si o negociere pe domeniul asta.
      Discutia ramane deschisa si sunt sigur ca nu se va termina aici:).

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *