Eu sunt seful

Sunt sef si asta imi permite sa dau ordine pentru ca: „Eu sunt seful aici!”. In articolul asta o sa-ti spun de ce nu e bine sa le spui tu, seful cel mare, oamenilor ce sa faca. Chiar daca TU ESTI SEFUL!

In foarte multe organziatii seful cel mare (CEO sau prorietar) ia informatii de la oamenii de jos din ierarhie. De exemplu: se intamlneste cu un vanzator si il intreba „ce ai vandut azi?” si omul ala incepe sa-i spuna, ce a vandut, cui, ce probleme a avut etc. Si in logistica se intampla acelasi lucru, dar v-am dat exemplul asta cu vanzatorul pentru ca e clasic si se intampla in orice firma. Pana aici totul e bine si frumos, e normal ca seful cel mare, tu in speta, sa iei informatii de la cei de pe teren, in felul asta poti fi informat direct de la sursa si nu prin filtrele pe care le fac inca 3 oameni (manageri de obicei). Totul ar fi perfect daca s-ar rezuma doar la a lua informatii de la oamenii din teren, dar….din pacate lucrurile nu se termina aici si asta e rau pentru tine ca sef.

De obicei dupa ce ai luat informatiile incepi sa ii spui omului ala ce sa faca, cum sa faca si ce sa schimbe de maine ca lucrurile sa mearga mai bine. Si asta e ok pentru ca poti face asta, iar omul ala va aface asta pentru ca asa i-a spus sa faca seful cel mare.

Asta este, insa, rau pentru tine si am sa-ti explic de ce:

  1. primul lucru pe care il faci cand ii spui omului ala ce sa fac este ca distrugi autoritatea celorlalti manageri care sunt intre tine si el. Omul caruia i-ai spus ce sa-i faca va incepe sa-i vada pe managerii lui de pe nivelele de sub tine ca niste oameni care nu ar trebui sa existe, iar ei exista acolo pentru ca e nevoie de ei. Daca faci asta des si cu multi oameni deja lucrurile incep sa devia problematice pentru managerii intermediari, care, de cele mai multe ori se vor conforma si vor actiona in consecinta;
  2. abia acum urmeaza ce e mai rau pentru tine, pentru ca maangerii internediari vor duce toate problemele si deciziile catre nivelurile superioare unde se produce intruziunea, adica catre tine (asta daca nu se decid sa plece intre timp). Chestia asta nu se va intampla in 2 zile ci se va intampla in timp, de  obicei fara sa se simta, iar asta va duce la incarcarea ta suplimentara cu sarcini si decizii care nu erau ale tale si trebuiau sa fie ale managerilor inferiori, numai ca ei, pe nesimtite, si  incostient (in foarte multe cazuri) vor face asta. incarcarea asta suplimentara pe care o poti duce o anumita perioada de timp va ajunge sa fie o pietra de moara pe masura ce timpul trece si problemele se inmultesc odata cu inmultirea numarului de oameni si de clienti.

La un moment dat vei realiza asta si vei dori sa treci decizia la loc la nivelulrile de management inferioarea (asta e un proces care urmeaza dupa un alt proces in care te intrebi de ce ii platesti pea aide sub tine, sau de ce ii platesti asa bine daca tu faci toata treaba) pentru a te degreva pe tine de povara asta care tinde sa devina tot mai apasatoare si mai grea. Aici incep sa apara problemele pentru ca cei de la nivelurile inferioare nu vor dori sa ia sarcinile astea sau daca le vor lua le va fi extrem de greu pentru ca ei nu au mai facut asta de mult timp, iar ei vor interpreta asta ca fiind extrem de riscant pentru jobul lor in organizatie si, de obicei vor incepe sa plece daca nu au facut asta de prima oara (atunci cand le-ai luat decizia). De aici si pana la concluzia ca managerii de sub tine sunt prosti si nu isi fac treaba e doar o chestiune de timp sa ajungila conclizuzia asta.

E bine sa te uiti in spate si sa vezi de la ce a plecat totul, iar corectia e foarte simpla: ia doar informatii si lasa-i pe managerii directi sa corecteze si sa dea indicatii, desigur dupa ce ai discutat tu cu ei si le-ai prezenta problemele. Modul cum le prezinti problemele si cum abordezi discutia asta e foarte important, de asemeena, dar asta intr-un alt articol.

2 păreri la “Eu sunt seful

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This blog is kept spam free by WP-SpamFree.